când am scris că intru în peşteră probabil ca mulţi s-au gândit la izolare. Insă am numit acest loc Peştera lui Platon, pentru că lumea, în orbirea ei, vede umbre pe zid şi numeşte acest umbre realitate. Mulţi se sperie de aceste vremuri şi caută răspunsuri, sau, chiar mai rău, fac tot felul de analize. Şi pentru ca să fiu păzit în drumul prin peşteră am să încep cu rugăciunea Sf. Ioan Gură de Aur:
"Doamne Iisuse Hristoase deschide-mi mie ochii inimii, ca să ascult cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe el şi să fac voia Ta, că străin sunt eu pe pământ şi să nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii, ca să văd minunile din legea Ta, arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale Înţelepciunii Tale. Spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, ca să-mi luminezi inima şi gândul, cu lumina înţelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le şi împlinesc. Amin"
mai multe postări puteţi vedea pe noul blog: http://pp1964.wordpress.com/
